“Dacii-adevăruri tulburătoare”.De cap (preluare de pe “Tribuna.ro”)

„Dacii, adevăruri tulburătoare”. De cap

Am ajuns şi eu, după mai multe reţineri, să vizionez unul dintre cele mai de succes producţii video din ultima vreme: realizarea scriitorului Daniel Roxin intitulată „Dacii- Adevăruri tulburătoare”. Spun realizare pentru că, în general, la „Dacii….” se face referire ca la un film documentar. Ceea ce e inexact. Filmul NU este un documentar. În cel mai fericit caz, este o serie de interviuri ilustrare cu fotografii, ce e drept, în condiţii video excelente (ceea ce e de apreciat). În linii mari (şi dacă nu ştiţi deja) subiectul este unul destul de la modă: faptul că noi suntem leagănul civilizaţiei europene dacă nu mondiale, că nu suntem urmaşii Romei, că romanii vorbeau limba traco-dacă dar o ştiau ca fiind latină, deci şi noi prin corcirea latinii-dace cu daca-dacă vorbim tot limba dacă, că dacii au fost un super-popor evoluat spiritual care se pricepea la orice dar şi viteaz în lupte, că Oculta Mondială şi istoricii/arheologii autohtoni au un interes de a ne ţine, aşa în întuneric, fără a ne dezvălui din ce neam de supraoameni facem parte. Argumentele sunt din cele tradiţionale ale dacomanilor: că suntem aici din paleolitic şi nu am plecat nicăieri, că nu aveam cum să fim romanizaţi pentru că am fost prea puţin (ca timp şi teritoriu) sub administraţie romană, că Traian era dac, că Dacia a trăit veşnic atât în memoria locală cât şi în cea europeană, că sunt prea multe statui şi busturi de daci, că Tăbliţele de la Tărtăria, că Codex Rohonczy (menţionat doar episodic), că tăbliţele de la Sinaia, că „De Bello Dacico” şi mai ales că ultimele cercetări genetice.
Din start, filmul (hai să-i spunem film, că e mai uşor de „lucrat” cu acest cuvânt decât cu cel real: „producţie video”) nu îţi lasă loc de îndoială cu privire la teoriile prezentate: „Dacii, ADEVĂRURI (sl.ns.) tulburătoare. Nu „ipoteze”, nu „idei”, nu „teorii”. Ci adevăruri. Nu crezi că sunt adevăruri, păi ori eşti prost, ori papistaş. Ori slugă a ocultei care l-a ucis şi pe Eminescu. Totalitarismul ăsta exclusivist m-a deranjat din start, pentru că autorii nu dau loc de întors, deşi ar fi berechet.
Ca invitaţi – experţi în problema civilizaţiei traco-geto-dace şi istorie romană îi avem pe: medicul Napoleon Săvescu (de acolo este şi titlul său de „dr.” cu care apare în public şi scrieri, că de altul nu am cunoştinţă, deşi poate greşesc), preşedinte şi fondator al Dacia Revival Society şi autorul cărţii „Noi nu suntem urmaşii Romei” şi proprietarul unei vile-kitsch în zona Sarmizegetusa, construită în stil, evident, dac, aşezată pe un sit evident dacic, dar chestia asta nu l-a deranjat prea mult…). Mai avem pe generalul în rezervă Niculae Spiroiu, fost ministru al Apărării între 1991 şi 1994, autor al cărţii „Autovehiculele în Armata Română” (care în niciun caz nu este despre daci. Poate despre DAC-uri sau Dacii). Mai este şi prim-consilier la Dacia Revival Society a aceluiaşi Săvescu. Urmează alt general, Mircea Chelaru, fost şef de Stat Major General, autor al cărţilor „O posibilă soluție – Scurt tratat sistemic asupra unei strategii a dezvoltării și securității României” şi „Relația politică-strategie” iar acum trecut şi el de partea „dacilor”, la fel cum mulţi oameni în uniformă militară şi „în rezervă şi retragere” au făcut-o. Da, OK, sunt ofiţeri ai Armatei României. Nu îi poţi acuza de lipsă de patriotism pe cei doi, ori de rea intenţie, dar parcă opinia unor istorici-istorici ar fi avut mai multă greutate. Pur şi simplu s-a evitat aceasta, zic eu, pentru că ar fi tulburat teoria dacistă. Mai apar prof dr. Mihai Popescu, de la Biblioteca Militară, prof. drd. Sebatian Stănculescu, care a povestit despre Tărtăria şi Alexander Rodewald de la-Institutul de Biologie Umană  din Hamburg, din discursul căruia, sincer nu am priceput absolut nimic el fiind axat exclusiv pe genetică.
În film mai sunt invocate citate sau interpretări comode din scriitori clasici: Haşdeu, Eminescu (”precursor al disciplinei dacologice” !?!), Blaga, Eliade, Titus Livius, din istorici – evident Nicolae Densuşianu cu a sa „Dacia preistorică”, voievozi ca Mihai Viteazu, Matei Basarab, Dimitrie Cantemir, ştiinţele moderne ca paleogenetica şi se aruncă cu ceva basculante de noroi în istorici pentru că falsifică, arheologi că nu cercetează dându-mi sentimentul acela de „cine nu e cu noi e împotriva noastră”…
Da, filmul este interesant, dătător de mândrie naţională şi mobilizator chiar. Ceea ce este bine. Din păcate, argumentul ştiinţific este înlocuit cu o vehemenţă demnă de o discuţie la bere (după ceva beri), probele „pro” sunt subţirele sau chiar de domeniul science-fiction, iar tonul înalt de discurs interbelic nu poate înlocui logica sau bunul simţ.

Limba „dacă”

Din start, „Dacii, adevăruri tulburătoare” pornşete de la o falsă premisă: Aceea că istoria oficială, cea pe care am învăţat-o în şcoli şi nu numai, susţine că suntem urmaşi ai Romei şi atât. Mai exact, ai romanilor ca latini. Ştiţi, povestea cu Decebal, Traian, militari romani şi femei dace, formarea poporului român. Şi că este o mânărie a catolicilor care vor să ne subjuge Vaticanului. Dar asta era pe vremea Şcolii Ardelene şi a latiniştilor. Nu acum. Acum nimeni nu mai crede în etnogeneza poporului român din daci puri şi romani puri. Cu asta suntem şi noi de acord. Până aici e ok, dacă povestea nu ar devia în ceva mai grav: suntem doar urmaşii dacilor. Ba şi romanii sunt tot urmaşi ai dacilor. Ba chiar că vorbeau aceeaşi limbă. Dar dacă vorbeau aceeaşi limbă, de ce a fost nevoie ca Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis, să spună că nu înţelege limba geţilor şi că a tradus la un moment dat în latină nişte poezii ale unei căpetenii gete? Era nevoie de aşa ceva?
O altă problemă, pusă de însuşi Napoleon Săvescu, este că doar o ultra infimă parte a teritoriului dac a fost cucerit de romani şi că nu se poate ca pe TOT teritoriul dacic, ocupat şi liber, să se fi vorbit latină. Şi invocă Dacia lui Burebista, deşi cea a lui Decebal a fost ceva mai mică… Bun. Nu e clar totuşi, de ce avem atâtea cuvinte latine în vocacular şi nu dace. Asta ca să nu punem întrebarea de unde avem atâtea cuvinte slave…
Hai să o luăm pe îndelete: când împrumuţi un cuvânt din altă limbă? Când nu îl ai în limba ta. Atunci unde ne e vocabularul dac? De ce era nevoie să imprumutăm cuvinte ba de la latini, ba de la slavi, ba, mai rău, de la turci? Greu de răspuns.
La fel, se spune, ca, argument, că am fost şi sub turci, şi sub unguri, şi nu am trecut la limba lor. Da,dar am împrumutat. Şi că limba română/dacă este aşa de bine „fixată” pe teritoriul ţării, încât un maramureşan se înţelege cu un oltean din Sud, iar în Italia, cei din Nord nu se înţeleg cu sicilienii ori cei de la „talpa cizmei”. Păi aici este o problemă: că există riscul ca un maramureşan dintr-un sat izolat, care vorbeşte cu regionalismele lui, riscă să nu fie înţeles complet de unul din Romanaţi sau Mehedinţi, din alt sat uitat de timp, care vorbeşte pe limba sa. Ca să nu punem aici şi problema aromânilor…  Da, se înţeleg în limba literară. Asta da. Dar limba literară e una, cea a poporului a fost alta.

Dacii – popor superior

La fel, filmul caută să ne convingă că dacii şi stră-dacii au fost un fel de populaţie de super-oameni, cu cunoştinţe religioase dincolo de limite, cunoscători ai scrisului, înţelepţi şi viteji în acelaşi timp… Dar despre acest subiect, data viitoare…

(partea II)

„Cei mai viteji şi cei mai drepţi”…

Acelaşi film „Dacii – adevăruri tulburătoare” caută să ne convingă că dacii şi stră-dacii au fost un fel de populaţie de super-oameni, cu cunoştinţe religioase dincolo de limite, cunoscători ai scrisului, înţelepţi şi viteji în acelaşi timp… Cam ca elfii din „Stăpânul Inelelor”,. Numai că mai bărboşi şi cu altfel de arme.
Anticii fac clar delimitarea dintre daci şi geţi: primii trâiau în zona Transilvaniei şi a Banatului, ceilalţi în Moldova, bazinul dunărean (nord şi sud) şi Dobrogea. Erau totuşi un popor, deoarece vorbeau aceeaşi limbă. Interesant este că în film, atunci când interesele „hegemonice” o cer, geto-dacii sunt amestecaţi, de-a valma, cu tracii. E ca şi când ai spune că românii şi portughezii sunt acelaşi popor. Da, acelaşi „neam”, dar nu „popor”.
Dacii sunt o populaţie indo-europeană care au sosit (deci au sosit, nu AU FOST), în Europa şi implicit pe teritoriul nostru între 2.500, 2.000 î. Hr. De aici poate reiese că dacii şi romanii erau, iniţial de acelaşi neam: indo-europeni. Numai că în miile de ani ce au urmat, au urmat şi individualizările. Şi dacii au fost daci, grecii-greci, romanii romani.
Gluma cea mai tare aparţine tot lui Napoleon Săvescu, care, după ce îi amestecă pe daci cu traci, află de la Titus Livius legenda (prezentată chiar de autor ca legendă) cum că strămoşii romanilor a fi troienii. Apoi combină faptul că Troia era localizată pe hartă în zona populată de traci, de unde concluzia: romanii se trag din traci, tracii sunt daci, deci romanii sunt daci.
Apoi ni se servesc, rapid şi cam pe sărite, faptul că dacii au fost ceva fenomenal în epoca lor. Ca de exemplu: erau „cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”; erau monoteişti şi credeau în nemurire şi aveau o religie extrem de avansată, un amestec de creştinism antecreştin (?!?) cu yoga şi astrologie; erau creatori de bunuri de excepţie; erau mari constructori; au fost de la începutul vremilor şi au rămas aici până cel puţin în anul curent, 2012; au inventat scrisul şi implicit, cititul. Etcetera.

Da, geto-dacii erau o populaţie de agricultori-păstori-luptători. La fel ca alte populaţii ale vremii, tot de agricultori-păstori-luptători. Chiar şi romanii erau aşa ceva, deşi organizarea lor administrativă, politică şi militară era net superioară oricărui neam sau trib al Europei antice. O aflăm lecturându-l pe acelaşi Titus Livius. Dacii erau „cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”. Nu s-a spus până la intoxicaţie în şcoli şi cam peste tot unde se ivea o ocazie „istorică”. Citatul din Herodot este ok. Dar incomplet. Şi se referă la geţi. Care, au fost singurii care au opus rezistenţă armatelor regelui persan Darius, o rezistenţă oricum nechibzuită: „iar geţii, hotărându-se la o împotrivire îndărătnică, fură supuşi îndată, cu toate că sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”. Da,avem parte de ceva vitejie aici, dar cam necugetată şi fără rezultat. Aceasta deoarece triburile geto-dace nu au fost niciodată unite, cu excepţia regatului-uniune de triburi a lui Burebista.
Dacii se ocupau, printre alte meşteşuguri, cu jaful. Prădau oraşele romane de la sudul Dunării, coloniile greceşti din Dobrogea, luau ceea ce se spune acum „taxă de şmecher”.
Plus că nu cred în „teama” romanilor faţă de daci. Romanilor le-a fost teamă de celţi, cartaginezi, germanici… „Teama” aceea era un fel de „operaţiuni psihologice” pentu a motiva un nou război de cucerire. Romanii au pornit împotriva dacilor din două motive: oprirea expediţiilor de jaf şi aurul. Un fel de război antic împotriva terorismului.
Romanii cuceriseră mult, înaintea războiului din 105-106, bucăţi mari din Dacia lui Burebista: Panonia, vestul Crişanei, sudul Basarabiei, Carpaţii Moravi, Dobrogea. Plus că, „marele neam al dacilor” l-a cam lăsat baltă pe Decebal în războiul cu Traian, deoarece  multe triburi de „daci liberi” i-au refuzat cererea de ajutor (de aceea nici romanii nu au avut nimic cu ei, deoarece problema lor era Decebal), iar dacii din Imperiu erau aliaţi ai… Imperiului.
„Dar geţii nu ţinură piept nici măcar primului atac al cavaleriei. Ei rămaseră uimiţi de îndrăzneala cu care într-o singură noapte trecuse atât de uşor cel mai mare dintre fluvii, Istrul, fără să facă pod la locul de trecere. Îi mai înspăimânta şi desimea de nestrăbătut a falangei şi puternicul atac dat de călăreţi. Mai întâi, ei fugiră spre un oraş, care se afla la o depărtare de o parasangă de Istru. Când văzură că, lăsând în frunte pe călăreţi, Alexandru (cel Mare, n.red.)  duce în grabă falanga de-a lungul fluviului, pentru ca nu cumva pedestraşii să fie încercuiţi de geţii care stăteau la pândă, geţii părăsiră şi oraşul, care nu era bine întărit. Îşi luară copiii şi femeile pe cai, cât puteau duce caii. Ei se retrăseseră cât putură mai departe de fluviu prin locuri singuratice. Alexandru cuceri oraşul şi luă toată prada pe care o lăsaseră geţii”. (o spune Arian, într-o relatare a expediţiei lui Alexandru macedon la Nord de Istru). Nu prea e vitejie aici, ci mai degrabă strămoşescul strigăt de luptă „fugiţi măăă!” „Cei de dincolo poartă numele de daci, fie că sunt geţi, fie că sunt traci din neamul dacilor, care locuiau odinioară în Rodope. Dacii aceştia trimiseseră mai înainte vreme soli la Cezar, dar nu căpătară nimic din câte ceruseră şi trecură de partea lui Antoniu, fără a-i fi însă de mult folos, căci erau dezbinaţi. În această împrejurare, unii au ajuns prizonieri şi au fost puşi apoi să se lupte cu suebii”. (Dio Cassius)

Rezultă ca dacii-geţi, ca indivizi ori pâlcuri, erau buni luptători, dar fără a avea o armată coerentă, dincolo de nivelul tribal. Evident că asemenea oşti nu pot face nimic unei armate ordonate, grupată pe „arme” şi cu strategii clare de apărare şi atac.

Dacii erau buni luptători? La fel au fost tracii, celţii, iberii, germanicii, spartanii, sarmaţii, sciţii, picţii. Era o caracteristică „masculină” a vremii. Cunoşreau astronomia? Nu erau singurii, „observaroare” sau „calendare” din piatră fiind şi în alte părţi din Europa. Aveau scris? Sau mai rău, au inventat scrisul? Atunci de ce scriau cu litere greceşti şi latine? Aveau drumuri? Nu. Aveau oraşe (nu în sens de aşezări întărite-dave)? Cunoşteau „medicina naturistă”? Şi ce dacă? Toate popoarele au avut şi au plante de leac…

Ultima parte va încerca să stabilească clar dacă dacii au fost şi au rămas aici. Şi cât şi de când. Şi dacă au fost doar ei. Dar aceasta data viitoare..

 

Sursa

2 thoughts on ““Dacii-adevăruri tulburătoare”.De cap (preluare de pe “Tribuna.ro”)

  1. Cred ca intre timp, chestiunea Rodewald s-a lamurit suficient. Lamurirea chestiunii a insemnat o lovitura dura pentru dacomani, care au incercat sa defileze cu Rodewald-Cardos ca si cu un drapel. Se stiu numeroasele articole dacomane pe stilul “Genetoca de la Hamburg a dovedit: suntem daci puri, neromanizati”.

    Studiul genetic Rodewald-Cardos-Hamburg Team a aparut Sub forma lucrarii Genomul Uman, in care se gasesc lucruri total diferite de cele vehiculate de dacomani ca ei ar fi spus.

    Merita spicuite macar o parte din concluzii:

    pagina 129:

    „Analizînd relaţiile genetice dintre populaţia veche şi populaţiile europene moderne, inclusiv populaţia românească actuală, au fost obţinute rezultate similare prin ambele modalităţi de calcul pentru matrix-ul distanţei Fst. Populaţia veche s-a grupat împreună cu populaţia turcească actuală de origine tracică, în timp ce populaţia românească actuală s-a grupat cu alte populaţii europene actuale, mai aproape de italieni, greci şi spanioli.Aceste rezultate ar putea avea o explicaţie dpdv istoric, fiind o consecinţă a vechilor migraţii ale unor triburi din regiunea danubiană (astăzi România, Serbia şi Bulgaria) către Est, către regiunea anatoliană (astăzi Turcia)
    În privinţa populaţiei actuale româneşti , analiza distanţelor genetice a arătat relaţii genetice mai apropiate cu populaţiile italiene şi greceşti. Dpdv istoric aceasta ar putea fi rezultatul:
    -unei perioade de 160 de ani de ocupaţie romanică în primele secole d.Hr
    -schimburilor intense comerciale (şi nu numai) dintre grupurile (triburile) de populaţie veche de pe teritoriul actual al României şi grupurile de populaţie romană (italiană) şi grecească, ce s-au stabilit în colonii comeerciale pe coasta vestică a Mării Negre(actual Estul României)în perioada secolelor al4-lea-al 8-lea d.Hr.
    Populaţia românească actuală s-a grupat cu populaţia bulgărească actuală, relaţie genetică ce ar putea fi explicată prin originea comună în populaţiile tribale vechi (tracice).
    Influenţa slavică în fondul genetic românesc ar putea fi rezultatul migraţiei grupurilor slave în secolele al 6-lea…al 9-lea d.Hr dea lungul regiunii carpato-danubiano-pontice.”

    Pagina 130:

    ” Comparînd eşantionul de populaţie veche (numit „old România” în arborii filogenetici) cu populaţia modernă prin cele două metode bazate pe distanţe genetice (formulele Nei şi Cavalli-Sforza) la nivel nuclear, s-au putut obsrva relaţii genetice apropiate cu populaţia italiană modernă. Acest fapt ar putea fi explicat prin migrarea masivă de populaţie dea lungul coastei Mării Mediterane de la Vest către regiunea Estică carpato-danubiană în epoca bronzului (Opermann, 1988).”

    pagina 133:

    „– la nivel nuclear,s-au putut observa relaţii genetice apropiate cu populaţia italiană modernă;dintre celelalte populaţii europene actuale utilizate în acest studiu, arumânii, turcii din aria Mării Mediterane,
    grecii şi românii moderni au demonstrat relaţii genetice mai apropiate cu populaţiile vechi din România.

    – în privinţa relaţiilor geneticeal românilor actuali, aceştia s-au grupat( au format un “cluster”în analiza distanţelor genetice)împreună
    cu populaţia din Bulgaria, demonstrând astfel relaţii genetice mai apropiate; au fost evidenţiate de asemenea relaţii genetice ale populaţiei româneşti actuale cu alte populaţii europene actuale, cum ar fi populaţiile din Italia şi Grecia.”

    Deci in ce priveste concluziile comparatiilor populatiilor moderne, lucrurile sunt cat se poate de clare si de neconvenabile pentru dacomani, nu lasa loc de intors deloc.
    In ce priveste compararea probelor vechi osoase cu populatiile moderne rom^ne si bulgare, aici lucrurile sunt mai rezervate, pe parcursul diverselor articole pe marginea studiului s-a specificat faptul ca lotul de probe a avut un “randament” mai slabut decat cel asteptat din cauza degradarii unui procent important din acele probe (din care nu s-au mai putut extrage cum trebuie probe ADN). De asemenea e foarte greu de dovedit cat de tracice erau acele mostre osoase (coroborand printre altele si cu faptul ca traco-geto-dacii nu inhumau, ci incinerau mortii).

    Si mai amuzanta e faza din discutia live dintre Roxin si Rodewald:

    La min 35:48 Roxin incearca sa sugereze o inrudire genetica neglijabila intre rom^ni si italieni, relica lui Rodewald de la 36:15 fiind de-a dreptul tulburatoare (pentru Roxin).

    Bineinteles ca in filmul discutat in articol, Rodewald vorbea de una, Savescu si Roxin au transmis alta. Rodewald vorbea de o “oarecare” inrudire intre ADN-ul acelor probe vechi de oase si populatia din nordul Italiei, chestie complet distincta de compararea populatiilor moderne (si vorbindu-se de, repet, o “oarecare” inrudire cu niste mostre datate cu mult inainte de orice contact intre populatiile de pe aici si populatiile italice.
    De aici Roxin a comentat pe alocuri ca rom^nii se inrudesc “oarecat” doar cu italienii din nord. Savescu a venit cu una si mai tare: cum ca rom^nii ar apartine 75% halpotipului I1b (aberatie totala) si abia 4% halpotipului R1b (a doua aberatie), in timp ce italienii apartin 75% halpotipului tocmai amintit ( a treia aberatie). Asta doar ca fapt divers, asta neavand legatura cu compozitia etnica a colonistilor din Dacia, influentele ulterioare si mai ales cu romanizarea lingvistica, culturala etc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s