Păgânizaţi,păgânizaţi,că ceva tot o rămâne! (note de lectură)

Donarium

O tendinţă foarte evidentă printre ageamii cu pretenţii de erudiţie din România de astăzi este aceea de a arhaiza orice realizare culturală a omului şi orice aspect al vieţii lui materiale şi spirituale. Totul este pre-creştin,totul e din paleolitic,totul e de acum mii şi mii de ani iar tot ce avem este de demult.

Nu e o noutate pentru nimeni că auto-intitulatul scriitor ezoterist Daniel Roxin e adeptul acestui curent simplist şi îşi doreşte,din ignoranţă sau intenţie,un popor român cât mai ne-român cu putinţă.Un popor dacic,nu român, vorbitor de limbă dacică,nu română,cu obiceiuri dacice,nu româneşti,care să trăiască în Dacia,nu în România.Ca atare trebuie negată autohtonia absolut oricărui element spiritual şi cultural românesc (credinţa,limba,obiceiurile) şi înlocuită cu o origine păgână,de preferinţă antică (pentru că da!,există şi păgânism modern).

După părerea unora,printre care,din câte se pare,se numără şi domnul Roxin,românii nu au fost şi nu sunt (şi probabil nici nu vor fi vre-odată) în stare să aibă ceva al lor,făcut de ei înşişi.Noi tot ce avem este de la altcineva.Nici noi însine nu suntem ai noştrii pentru că suntem daci,nu români.Limba noastră nu e românească ci dacică.Toate obiceiurile noastre sunt defapt dacice. Dansurile populare sunt o formă de incantaţie spirituală din perioada dacilor.Ţara nu e a noastră fiindcă a fost întemeiată mai întâi de marele rege Burebista.

Pentru un dacoman îndoctrinat (de parcă mai există şi alt fel) cele scrise mai sus nu vor avea mult sens pentru că în mintea lui nu există deosebire între poporul trac,cu ramura dacică, şi poporul român.El nu va putea,sau nu va dori,să înţeleagă că românii şi traco-dacii sunt două popoare înrudite,dar în definitiv diferite şi a spune că românii sunt daci e acelaşi lucru cu a spune,de pildă,că irakienii sunt persani.

Ideea care trebuie să ne intre în cap în regim de urgenţă (dacă vrem să nu fim de partea ocultei mondiale anti dacice) este că tot ceea ce au românii,au de la altcineva. Nimic nu e românesc. Specificul românesc nu există.Tot ceea ce au românii este cultura altora „vopsită” în „culori” româneşti.Nu există influenţe în cultura română ci doar furt făţiş şi imitare absolută.Tot ce e al nostru al altora este.

Şi atunci la ce mai ţin oare românii umbră pământului şi nu dispar odată,că doar oricum ei nu există prorpiu-zis,ci sunt doar o minciună,o fabricaţie a apusenilor europeni,o cârpă cu care aceştia au legat la ochi poporul dacic pentru a-l împiedica să se uite în „oglinda” identitară şi să vadă cine este defapt.De ce nu au românii bunul simţ să nu îşi mai asume cultura altor şi să renunţe la tot ce nu-i al lor,adică la credinţa,limbă,obiceiuri şi să „revină” la ceea ce „sunt” defapt.Adică să dispară de pe faţa pământului.

Iată la ce ne duce patriotardismul dacoman:la oferirea unui temei pentru încetarea existenţei poporului român,care îi stă în gât atât de tare domnului Roxin.

Probe,nu vorbe

Într-o recentă publicare a mai sus numitului Daniel Roxin aflăm că „Dragobetele- sărbătoarea iubirii la români este moştenită de la daci”.

Evident.Doar nu era să fie românească.Ce contează că până în secolul XVIII (după Hristos) nu există nici o menţiune scrisă despre Dragobete.Ce contează că nicăieri în scrierile despre daci nu este atestat acest obicei.Are vre-o importanţă?Bineînţele că nu.Dacă e tradiţie românească are origine dacică.Punctum!

În realitate problema originii acestei sărbători nu e nici pe departe atât de clară cum vrea domnul Roxin să ne-o arate.Dacă ar fi avut bunul simţ să cerceteze problema,măcar superficial,şi nu să-şi mintă cititorii ca pe ultimii oameni,Domnul Roxin ar fi văzut că specialiştii (pe care îi citează doar când confirmă ceea ce spune dumnealui şi în rest îi face troacă de porci) nu sunt pe deplin siguri de unde vine această sărbătoare şi nici ce înseamnă numele ei.Cert este că în multele nume ale sărbătorii există evidente influenţe slave (atât de dacică e Dragobetele,că are nume slav!) şi doar o presupusă legătură,formulată de etnograful Marcel Lutic într-un interviu,cu cuvintele traco-dacice trago(ţap) şi pete (picioare),care ulterior a devenit drago şi bete.Domnia sa mai spune aşa: „În paranteză fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat, după cum multe alte nume ale divinităților dacice nu ne mai sunt cunoscute”.Deci avem cuvintele trago şi pete,pe care nu le avem în nici o inscripţie sau scriere puse unul lângă altul,dar care cumva,fără nci o dovadă concretă,s-au grupat,şi-au schimbat prima literă şi au devenit drago-bete,ceea ce s-ar traduce în traco-dacică (dacă traducerea acestor cuvinte este exactă) în ţappicioare (sintagmă de un romantism covârşitor!).Iar din moment ce dacii aveau un zeu pe care nu ştim cum îl cheamă şi despre care nu ştim nimic altceva decât (bazându-ne pe absolut nimic!) că îl sărbătoreau în perioada actualelor Dragobete,reiese că Dragobetele e sărbătoare dacică. Rigurozitatea cercetării ştiinţifice poate să se ducă dracului,că nu avem nevoie de ea!

Realitatea însă este că avem de-a face cu o sărbătoare a cărei origini nu sunt cunoscute.Deci cinstit ar fi să nu tragem concluzii încă.Dar dacă pentru omul normal lipsa de informaţii înseamnă incertitudine,pentru dacomanul tipic lipsa de informaţie este o şansă de a mai trece un merit pe seama dacilor.

Astfel Dragobete a ajuns de la o posibilă şi foarte vagă origine traco-dacică la o sigură şi incontestabilă origine dacică,domnul Roxin tranşând problema încă de la început:Dragobetele- sărbătoarea iubirii la români este moştenită de la daci.

Dar ce probe aduce domnia sa?Înafara citării unui articol realizat de o persoană care face o serie de confuzii şi erori uriaşe,practic nici una.

Aflăm la începutul acestei prezentări că Dragobete,(este) zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

Deci,mai nou,avem panteon şi zei autohtoni.Mai nou poporul român a fost păgân odată,motiv întemeiat pentru o eventuală viitoare întoarcere la aceste credinţe “autohtone”.

Pentru cei care nu ştiu,termenul panteon denumeşte,printre altele, totalitatea divinităţilor unei mitologii sau unei religii politeiste,conform Marelui dicţionar de neologisme,2000.Deci religie politeistă.Ar fi interesant de aflat cam în ce perioadă a fost poporul român adeptul unei religii politeiste.Răspunsul este că în nici una.

O asemenea dovadă de lipsă a celor mai elementare cunoştinţe de istorie şi cultură românească ne face să ne punem -în mod serios- întrebarea dacă realizatorul articolului este pur şi simplu ingorant în subiectul în care se pronunţă,întrucât face o evidentă confuzie între spiritualitate şi folclor,sau este rău intenţionat.Domnule realizator de articole,poporul român nu a fost niciodată păgân.Nu faceţi confuzia între daci şi romani pe de-o parte şi români,de cealaltă parte. Etnogeneza poporului român,proces care nu este fantezie,după cum delira domnul Roxin în articole trecute,s-a desfăsurat în paralel cu răspăndirea creştinismului în spaţiul nord şi sud dunărean (mult mai intens la sud decât la nord),astfel că în perioada de desăvârşire a procesului noua populaţia era deja creştină.

Desfăşurarea etnogenezei românilor a fost însoţită de răspândirea creştinismului în aria de formare a acestui popor,ceea ce a fundamentat afirmaţia că “românii s-au născut creştini”, notează istoricul academician Florin Constantiniu în lucrarea O istorie sinceră a poporului român.

De donarium-ul de la Biertan oare a auzit domnul Roxin,că tot e expert în istoria românilor? Acea inscripţie cu monogramul lui Hristos din sec.IV,găsită în judeţul Sibiu.Dar de prigoana lui Atanaric împotriva creştinilor nord-dunăreni din sec.IV?Au vre-o importanţă aceste probele istorice care atestă un creştinism timpuriu la nord de Dunăre?Nu au, evident.Noi românii trebuie să avem zei protectori şi panteon păgân,ca să fim în rând cu “lumea”.

Domnul Roxin duce lucrurile mai departe şi ţine neapărat să pună în evidenţă că Dragobetele este una dintre multele tradiții străvechi peste care s-a suprapus o sărbătoare creștină. Afirmaţie întărită,din nou,de nici o probă sau argument ci doar trântită în frază şi atât.

Un alt aspect demn de menţionat este următorul:când te ocupi benevol (adică fără să fii plătit) de promovarea unui lucru se înţelege de la sine că manifeşti simpatie faţă de acel ceva şi ţi-l asumi, parţial sau integral.Nu ştim dacă domnul Roxin face benevol propagandă dacomană şi nici dacă are simpatie faţă de istoria traco-dacilor(la cât îi dezavantajează pe dacii minţind despre ei,am fi înclinaţi să credem că nu) dar trebuie să presupunem că îşi asumă ceea ce publică pe blogul său,întrucât nu ar publica dacă nu ar crede ceea ce scrie.În filmul artistic Dacii-Adevăruri tulburătoare,la minutul 6:12 Daniel Roxin,ca narator,spune următoarele:Din această perspectivă apare o uriaşă enigmă:cum e posibil ca dacii să-şi fi abandonat limba şi tradiţiile şi să fi îmbrăţişat limba şi obiceiurile invadatorilor(…),iar trei ani mai târziu,adică în anul curent, citează un articol din care aflăm că(ce să vezi!),limba dacilor s-a pierdut,iar trago-pete a devenit drago-bete,după cum am arătat mai sus.Deci dacii nu au renunţat la limba lor,implicit ea există până azi,dar limba dacilor s-a pierdut.Îl felicităm pe domnul Roxin pentru atingerea unui nou nivel de ridiculitate.Am considerat necesară evidenţierea acestei contraziceri pentru a arăta lipsa de coerenţă în “teoriile” dacomane,desăvârşita ignoranţă în metodologia elaborării unei teorii ştiinţifice şi absenţa oricărei ezitări din partea dacomanilor în a-şi contrazice unele aspecte din teoriile lor pentru a argumenta alte aspecte,eventual mai importante, ale aceleiaşi teorii. Considerăm toate acestea ca motive întemeiate pentru o puternică reticenţă în adoptarea pretenţiilor dacomane ca adevăr istoric.

CONCLUZIE

Din moment ce în tot articolul nu se găseşte nici o dovadă concretă a pretinsei origini dacice a Dragobetelor,punem următoarea întrebare logică:din ce anume reiese originea dacică a sărbătorii Dragobete,ce documente atestă că dacii o aveau pe timpul lor. Ce dovezi există înafară de nişte comparaţii lingvistice trase de păr?Din prezentarea domnului Roxin,NICI UNA.

Restul articolului se ocupă de relatările unor obiceiuri de Dragobete şi propagandă păgână.

Iar săracul Lăzărică a fost “retrogradat” la statutul de erou-vegetaţional (?).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s