Dacii-Adevăruri tulburătoare (note de vizionare).Partea I

1.„Dacia.Ţara celor mai viteji şi mai drepţi dintre traci.” (minutul 01:09)

Inexact.

Dacia nu era ţara celor mai viteji şi mai drepţi dintre traci.Celebrul citat îi aparţine lui Herodot [1] şi se referă la geţi, nu la daci. Unii istorici sunt de părere că părintele istoriei îi cataloghează astfel pentru curajul de a se opune înaintării perşilor prin părţile Dobrogei din anul 514 î.Hr.,în timpul conflictului şcito-persan. Problema este că acest citat, devenit între timp slogan, este de cele mai multe ori redat doar parţial,integral el sunând cam aşa:”Geţii, însă, fiindcă s-au purtat nechibzuit, au fost îndată înrobiţi, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”. Observăm că partea în care geţii sunt învinşi este lăsată deoparte în chip foarte avantajos pentru legenda care spune că ei erau nişte supra-oameni.Dacă tot  spunem adevăruri (tulburătoare) despre geto-daci, de ce nu le spunem până la capăt?

2.”Locul unde a trăit poporul care credea în nemurire.” (01:19)

Iarăşi inexact.

Pe de-o parte este adevărat că geţii credeau într-o viaţă ulterioară morţii,Herodot spune foarte limpede treaba asta:”Iată cum se cred nemuritori geţii: ei cred că nu mor şi acela care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zalmoxis” [2].

Însă ei nu erau nici pe departe singurul popor antic ce credea într-o formă de nemurire.La fel ca şi geţii,germanicii credeau că anumite suflete alese ale celor morţi în luptă ajung în Valhalla, palatul lui Wotan (sau Odin), zeul suprem în mitologia lor, în timp ce altele sunt duse pe câmpiile numite Flokvangr aflate în stăpânirea zeiţei Freia (sau Freyja).

Ştim deasemenea din scrierile lui Iulius Cezar despre gali [3] că aceştia credeau că „sufletele nu pier” iar druizii lor ţin credinţă asta la loc de cinste deoarece îi îndeamnă pe războinicii lor la fapte de vitejie şi îi face să dispreţuiască moartea.

Istoricul academician Petre P. Panaitescu comentează în felul următor credinţa în nemurire a geţilor: ”Acest fel de a vedea nemurirea îl aveau şi alte popoare, pe care Herodot nu le cunoştea (… ). Era deci o credinţă comună la popoarele din apusul şi centrul Europei, adânc deosebită de a mediteranienilor materialişti.” [4].

Aşadar locul unde trăia poporul ce credea în nemurire este defapt acea regiune a Europei cuprinsă între Oceanul Atlantic şi spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Despre nemurirea geto-dacilor am mai discutat şi cu altă ocazie (vezi aici).

Note:

[1]Herodot, Istorii, cartea IV, 93.Sau Fontes historiae daco-romaniae,vol.1,pag,47-49

[2] Herodot, Istorii, cartea IV,94. Sau Fontes historiae daco-romaniae,vol.1,pag,49

[3] Iulius Cezar, Despre războiul galic, VI, 14.

[4] P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii româneşti, pag. 42

NOTA BENE:Reamintim cititorilor că scopul acestui demers este să arătăm neadevărul din spatele “adevărurilor tulburătoare” despre daci şi nu să ne denigrăm strămoşii în numele unei false demitizări, căreia ne opunem în totalitate şi fără rezerve.

2 thoughts on “Dacii-Adevăruri tulburătoare (note de vizionare).Partea I

  1. In regimul comunist istografia noastra a pus mare tam-tam pe prima parte a citatului lui Herodot, teza reluata cu frenezie de dacisti.
    Daca citim citatul intreg vedem limpede ca getii nu au fost numai repede infranti, dar si inrobiti si asta se datoreaza, asa cum spune si Herodot,ca s-au purtat nechibzuit. Este evident ca ceilalti traci care s-au supus persilor, in conditiile in care dusmanul pentru persi il reprezentau scitii, au avut conditii mai bune decat getii. Faptul ca Herodot spune in final, dupa ce au fost inrobiti, macar ca sunt cei mai viteji si drepti dintre traci nu atenueaza impresia pe care o are Herodot despre geti si despre traci, ca orice grec egocentrist, ca sunt niste barbari si duc si o viata rea si fiind cam prosti ajung sa creada povestile Zamolxis iar getii sunt si nechibzuiti. Poate din acest motiv, al reproducerii integrale a lui Herodot, istoricul Xenopol nu s-a bucurat in perioada comunista de o republicare a operei sale istorice.
    Zoe Petre spunea ca in antichitatea viziunea greaca, ulterior romano-greaca era ca atributele cele mai inalte ale unui popor erau dreptatea, vitejia si istetimea. Primele doua atribute istoricii greco-romani le atribuie si barbarilor incepand de la celti (belgii), geti si pana la persi. Insa istetimea, inteligenta ramane apanajul lumii greco-romane chiar si atunci cand lumea barbara este prezentata ca model de dreptate fata de lumea decadenta greco-romana. Interesant este ca in foarte rare cazuri se face mentionarea ca barbarii sunt prosti asa cum apare in cazul lui Herodot.

    1. Şi nici nu am mai adus în discuţie referirile lui Herodot la aplecarea tracilor spre jaf şi “trândăvie”. Şi nici despre faptul că îşi vindeau copiii, probabil ca sclavi…
      “Istoria românilor din Dacia Traiană” a lui Xenopol a fost republicată (ediţia a IV-a) începând cu 1985, deşi cred că s-a umblat oleacă asupra textului. Spun “cred” pentru că nu sunt sigur dacă e vorba de modificări operate de tovarăşi ori au publicat ediţia asta după varianta revizuită chiar de Xenopol, dar rămasă neterminată la moartea lui şi definitivată de alţi istorici (I.Lupaş, C. C. Giuerscu ş.a.) prin perioada interbelică (nu îmi mai amintesc anul).
      Şi George Damian sublinia că vorbele aparent de laudă a lui Herodot la adresa geţilor sunt defapt exact opusul.
      Evident că dacă nu cunoaşte perioada şi mentalitatea ei, lumea nu are de unde să ştie ce a vrut defapt să spună Herodot.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s