Luaţi labele de pe Sadoveanu că nu era dacoman ca voi!

hot

Deşi se află în criză profundă de personalităţi cu simpatii dac(oman)ice în spatele cărora să-şi ascundă intenţiile antiromâneşti după ce probabil au aflat şi ei (deşi nu lasă să se vadă) că acei titani ai culturii noastre care până mai ieri erau cei mai de seamă reprezentanţi ai dăinuirii spriritului dacic peste milenii defapt sunt nişte “trădători” mizerabili infiltraţi în marea familie a dacilor nemuritori ca să-i sape din interior (şi mă refer aici la Eminescu, Mihai Viteazul, Alecsandri ş.a.), tovarăşii dacişti nu se lasă opriţi din gloriosul lor marş spre victoria finală şi spulberă orice piedică din cale, inclusiv, şi mai ales, evidenţa, realitatea şi adevărul.

Cu seninătatea banditului de profesie, tovarăşul Roxin păşeşte nestingherit peste nişte mici detalii precum onestitate, bun simţ, în definitiv moralitate, şi ne minte încă odată în faţă ca pe ultimii proşti de pe faţa pământului, trântindu-ne o interpretare (vezi aici) nu forţată, ci de-a dreptul siluită asupra unor păreri a lui Sadoveanu vizavi de geto-daci. Iată părerile prozatorului:

„Aș înclina să mă bucur mai mult de o origine geto-dacică, întrucât acești vechi pământeni, geto-dacii, se bucurau de o reputație excelentă în lumea antică, pe când despre romani nu se poate vorbi numai de laude. În sfârșit, în ceea ce mă privește, mă simt onorat de a fi coborâtor din băștinașii care erau sub oblăduirea vechiului nostru rege – Burebista”.

Iar pe marginea textului, D. Roxin comentează astfel: “Mihail Sadoveanu, creatorul inițiatului dac Kesarion Breb, viitorul Deceneu al XXXIII-lea din romanul Creanga de aur, recunoștea că el se simte un urmaș al dacilor, nu al romanilor”

Mă rog, unde puşca mea spune Sadoveanu că se simte urmaş al dacilor şi “nu al romanilor”? De unde anume reiese că îşi neagă el romanitatea?

De nicăieri.

Sadoveanu zice în textul dat foarte limpede că se bucură “mai mult” de originea geto-dacică decât de cea romană şi că se simte onorat să fie decendent al dacilor. Altfel spus, ca să înţeleagă şi cei care-şi folosesc capul pe post de umbrelă pentru gât, îi plăceau mai mult dacii decât romanii, ceea ce nu echivalează cu o negare a romanităţii noastre din partea lui; decât dacă eşti bătut în cap sau ţii neapărat să vezi asta în cuvintele lui.

Chiar şi formularea folosită de Sadoveanu arată lucrul ăsta.

Există în limba română nişte noţiuni ascunse şi învăluite în mister numite “grade de comparaţie”. Ele exprimă masura în care o însuşire caracterizează un obiect în raport cu aceeaşi însuşire a aceluiaşi obiect sau a altui obiect. Gradele de comparaţie sunt de trei feluri: pozitiv, comparativ şi superlativ. Pe noi ne interesează cel comparativ. Este folosit atunci când însuşirea unui obiect este comparată cu aceeasi însuşire a altui obiect sau a aceluiaşi obiect în momente diferite. La rândul lui el poate fi de trei feluri:

a) de superioritate (mai bun, mai mare, mai mult)

b) de egalitate (la fel de…, tot atât de…, tot aşa de…)

c) de inferioritate (mai puţin, mai slab, mai prost)

Deci gradul comparativ de superioritate este folosit când însuşirea unui obiect este comparată cu aceeaşi însuşire a altui obiect (sau a aceluiaşi obiect în momente diferite), iar însuşirea primului se află în raport de superioritate faţă de a secundului, fără să i-o anuleze.

Haideţi să luăm un enunţ oarecare:

Aș înclina să mă bucur mai mult de o origine geto-dacică , întrucât acești vechi pământeni, geto-dacii, se bucurau de o reputație excelentă în lumea antică, pe când despre romani nu se poate vorbi numai de laude..

Ce observăm:

1.Elementele comparate sunt (a) geto-dacii şi (b) romanii.

2.Însuşirea lor comună este originea.

3.Subiectul preţuieşte mai mult originea geto-dacică decât originea romană, fără să îi nege existenţa celei de-a doua.

4.Dacă ar fi negat-o (pe lângă faptul că o spunea explicit şi nu mai lăsa loc de interpretări ulterioare), nu o mai compara, implicit nu ar fi spus că se bucură mai mult de cealaltă origine, cea dacică.

Şi de ce se mândrea Sadoveanu “mai mult” (cuvintele lui din text) de originea dacică dacă el oricum nu se “simţea” urmaş al romanilor, cum spune D. Roxin?

E ca şi cum eu mărturisesc acum că mă mândresc mai mult de originea mea românească decât de originea japoneză, deşi eu nu am origini japoneze şi neg orice descendenţă din neamul japonezilor. Are sens? Nu? Spuneţi-i şi tovarăşului Roxin, deoarece am redat exact ceea ce pretinde el că ar spune Sadoveanu.

Se observă, oameni buni, diferenţa dintre bazaconiile lui D. Roxin şi ceea ce a spus Sadoveanu cu adevărat?

Iniţial am fost tentat să cred că din interpretarea asta cu brutalitate forţată asupra textului răzbate disperarea unui om rămas fără nici un argument real pentru a-şi susţine ipoteza*, dar incapabil să accepte că tocmai asta dovedeşte netemeinicia ei. Apoi mi-am adus aminte că falsurile, minciunile şi manipulările reprezintă ADN-ul fiecărui material produs de tovarăşii dacomani, iar folosirea lor în cazul de faţă nu e decât un alt exemplu oarecare al unei metodologii necurate de mult intrate în normalitate pentru ei. Deci măgăria de faţă nu e decât o altă ordinărie dacomană, cu nimic diferită de oricare alta.

În concluzie, Daniel Roxin minte din nou. Din text nu reiese că Sadoveanu şi-a (re)negat romanitatea. Că îi plăcea pe daci mai mult, da. Dar nu şi că se leapădă de romani.

Mai încercaţi, tovarăşe Roxin! Mai încercaţi…

________________________________________________________________________________________________________________________________

* Anume că toţi oamenii de valoare ai culturii româneşti erau de părere că noi suntem daci şi nu avem nimic de-a face cu jefuitorii de romani, iar romanitatea noastră e un lucru dacă nu inventat, atunci de ruşine.

2 thoughts on “Luaţi labele de pe Sadoveanu că nu era dacoman ca voi!

  1. Salve! Romuli parva nepos -salut nepoata a lui Romulus – asa i-a salutat este Împăratul Iosif al II- lea pe romanii din viitoarea comuna Salve ( nume luat în cinstea Împăratului). Venită din partea unuia dintre cei mai educați și iluminați principi ai sec XVIII -lea demonstrează, daca mai era necesar, că încă de atunci se cunoștea originea romana a românilor.
    Trebuie spus că istoricii care au inspirat teoria lui Rosler, respectiv Sulzer, Eder și von Engel nu au pus la îndoială latinitatea românilor . Aceasta fiind prea evidenta și incontestabilă. Toxin-Roxin este dovada antiromanismulu făcută de un individ care nici macar nume romanesc nu are iar dacă avem curiozitatea să-i verificam arborele genealogic o sa vedem că aparține unei populații care are o ură viscerală față de români.

  2. Originea noastră romană e lucru ştiut şi atestat documentar încă din secolul VII în Strategikon-ul împăratului roman (bizantin) Flavius Mauricius Tiberius Augustus. Dacă luăm documentele la răsfoit vom găsi romanitatea noastră confirmată de o seumedenie de împăraţi, papi, episcopi, domnitori, regi şi cărturari, oameni care, la o adică, nu erau nişte încuiaţi ce duceau de colo colo o vorbă auzită cine ştie pe unde.
    După cum bine ai spus, romanitatea noastră e “prea evidenta și incontestabilă “. Doar că unii se încăpăţânează până dincolo de limitele ridicolului să spună că nu-i aşa. Şi măcar de-ar avea nişte argumente mai de Doamne-ajută! decâţ braşoave precum “Sadoveanu nu se simţea urmaşul romanilor”.
    Până una-alta, cât timp copiii noştri cântă cu însufleţire versuri precum “Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume/ Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,/ Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume/ Triumfător în lupte, un nume de Traian!”, tovarăşul Roxin ar face bine să tacă naibii din gură.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s