Prof. Stelian Brezeanu despre continuitatea conştiinţei romanităţii în Imperiul Roman medieval (zis Bizantin)

„Noua Romă, cum se autointitula Bizanţul încă de la început, este continuatoarea, nu moştenitoarea, Romei cezarilor. Întreaga tradiţie şi ideologie politică a basileilor afirmă cu tărie acest adevăr. Chiar dacă, prin ajustări succesive, operate sub greutatea faptelor unei evoluţii de unsprezece secole, statul şi civilizaţia Constantinopolului au dobândit o originalitate incontestabilă în raport cu imperiul pe care îl continuă. Continuitatea apare, înainte de orice, în numele statului şi al locuitorilor Noii Rome. Statul este, până în ultimele sale zile, „împărăţia romanilor” (basileia ton Rhomaion), suveranii se intitulează „basilei ai romanilor”, în vreme ce cetăţenii imperiului se autodefinesc „romani” (Rhomaioi). Chiar şi străinii, inclusiv occidentalii, îi numesc Romani, pe împaraţii lor imperatores Romanorum, iar statul lor imperium Romanum sau Romania. Arabii şi, mai târziu, turcii utilizează aceeaşi terminologie: Bizanţul este Rum, adică „Roma”, de unde numele „sultanatului de Rum”, creat de selgiucizi în Asia Mică bizantină în secolul 11, în vreme ce  Balcanii sunt Rumelia pentru otomani.”

– Stelian Brezeanu, Istoria Imperiului Bizantin, Editura Meronia, Bucureşti, 2007, pag. 7

 

Sublinierea îmi aparţine.

Advertisements