Despre zădărnicia consolării cu bunăstarea altuia şi sfidarea ultimei frontiere a bunului simţ

Degeaba baţi un cal mort, în zadar sufli într-un balon spart, iar să torni apă într-o oală cu fundul crăpat se cheamă că pierzi timpul.

Lucrul bine făcutTM la Cooperativa munca-n zadar, filiala Cotroceni, are farmecul lui, e adevărat: dezvoltă mândria naţională, întăreşte coeziunea civică, reabilitează imaginea grav afectată a instituţiilor statului în ochii naţiunii şi asigură un pol de stabilitate socio-politică în contextul nesiguranţei generale produse de pandemia Covid-19. La fel de adevărat este însă că apa caldă nu poate fi substituită cu relaţii bune între cetăţeni, imaginea bună a statului nu te apăra de muşcaturi de şobolani (într-o capitală europeană!*), iar mândria naţională, deşi este un lucru indispensabil oricărei societăţi normale, devine puţin cam deplasată când eşti furat mai rău ca în codru şi exploatat ca pe plantaţie, mai ales dacă eşti mândru (doar) că te conduce un străin.

Nu văd ce rost are să ne bucurăm ce bine o duce cutare străin X şi cât de fain arată la-fel-de-străinul Y, în condiţiile în care, la ora actuală, în România ai mai multe şanse să supravieţuieşti unui atac de cord decât unui drum cu maşina pe şoselele naţionale. Ca să luăm doar un exemplu!

Pe scurt, fiecare e liber să tundă, să fardeze şi să îmbrace după ultima modă orice pramatie de chihuahua are chef. Dar este totodată rugat frumos să nu mai insiste asupra contrariului când nimeni nu admite că respectiva jivină patrupedă este fotomodel de top.

În altă ordine de idei şi fără nicio legătură (vezi Doamne!) cu tot ce scrie mai sus, Secţia de Agitaţie şi Propagandă – a se citi Mass-media de la noi ** – ne atrage atenţia că iubitul conducător a coborât printre noi şi a făcut senzaţie la un eveniment unde s-a prezentat cu bărbătescul său piept de aramă dezvelit, spre deliciul doamnelor şi invidia bărbaţilor din toată lumea (vezi aici). Masculinitatea emanată de divinul suveran a fost atât de mare încât toate femeile pe o rază de trei kilometri au rămas însărcinate în clipa când acesta a urcat pe scenă. Chiar şi cele până atunci infertile.

Deşi nu merităm, suntem contemporani cu el!

P.S. În mod normal nu pierd prea mult timp cu tentativele mass-mediei de a ne convinge că apa din marginea şanţului este cea mai limpede şi sănătoasă apă de pe faţa pământului (metaforic vorbind), dar parcă orice exagerare are o limită, iar în cazul de faţă nu doar că limita a fost întrecută, dar a rămas atât de mult în urmă că nici nu se mai vede.


* Nu mi-e clar nici până astăzi (şi am câţiva ani de când tot aud prostia asta) de ce sintagma capitală europeană este sinonim cu apogeul dezvoltării umane. Din câte ştiu şi Tiraspol este capitală europeană.

** Mă feresc să o numesc “a noastră”, fiindcă numai a noastră nu e.